| 1.
|
MANI'A, maniez, vb. I. Tranz. (Înv.) A mânui, a manipula. [Pr.: -ni-a] - Din fr. manier.Sursă
: DEX'98
( 22589)
- claudia |
| |
| 2.
|
MÂNI'A, m^'anii, vb. I. Refl. A se lăsa ori a fi cuprins de mânie ( 1), a se supăra foarte tare, a-si iesi din fire, a se înfuria. ◊ Tranz. Cele auzite l-au mâniat. [Pr.: -ni-a-] - Din mânie.Sursă
: DEX'98
( 45427)
- LauraGellner |
| |
| 3.
|
A se mânia ≠ a se dezmânia
Sursă
: Antonime
(69223)
- siveco |
| |
| 4.
|
|
| |
| 5.
|
MÂNI'A vb. v. înfuria. Sursă
: Sinonime
( 194195)
- siveco |
| |
| 6.
|
mani'a vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. mani'ez, 3 sg. si pl. mani'ază, 1 pl. mani'em (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. si pl. mani'eze; ger. mani'ind (sil. -ni-ind)
Sursă
: DOR
(259509)
- siveco |
| |
| 7.
|
mâni'a vb. (sil. -ni-a), ind. si conj. prez. 1 si 2 sg. mânii, 3 sg. si pl. mânie (sil. -ni-e), 1 pl. mâni'em; ger. mâni'ind (sil. -ni-ind)
Sursă
: DOR
(260453)
- siveco |
| |
| 8.
|
A MÂNI'A mânii tranz. A face să se mânie. [Sil. -ni-a] /Din mânie
Sursă
: NODEX
(342690)
- siveco |
| |
| 9.
|
A SE MÂNI'A mă mânii intranz. 1) A fi cuprins de mânie. 2) A-si manifesta nemulţumirea (faţă de cineva sau de ceva) printr-o atitudine ostilă; a se supăra. [Sil. -ni-a] /Din mânie
Sursă
: NODEX
(342691)
- siveco |
| |
|
|